Istoria Tarlungeniului incepe undeva in secolul XV si este legata, paradoxal poate de istoria Branului. Iata pe scurt cate ceva din istoria localitatii:
„Sub aspect administrativ, satul a apatinut din secolul al XV-lea judetului Alba de Sus, nedezlipindu-se de domnii feudali pana in anul 1499, cand regele Vladislav, avand incurcaturi banesti, zalogeste orasului Brasov in schimbul unor noi imprumuturi, cele sapte sate sacelene, din care facea parte si Tarlungeni, impreuna cu Apata si Crisbav si care apartineau de cetatea Branului. In anul 1784, imparatul Iosif al II-lea desfiinteaza districtul Brasovului, iar comunele din S-V trec la judetul Fagaras, iar comunele din restul districtului printre care si Tarlungeniul, trec la judetul Trei Scaune, pentru ca sase ani mai tarziu, adica in 1790, sa revina la forma de district Brasov, in care se gasea sisatul Tarlungeni.
Din timpurile cele mai vechi, satul era locuit de tarani liberi, nefiind nici un nobil feudal in localitate. Satul facea parte din acele treisprezece sate libere, care erau date prin documentul lui Ludovic I din 15 noiembrie 1377, orasului Brasov, cu conditia ca aceste sate sa ajute sa se cladeasca cetatea Branului. In urma acestui document, taranii din aceste treisprezece sate, au devenit iobagii cetatii, fiind obligati sa faca numai serviciul militar.”
Nimic nu tradeaza din istoria localitatii gradul de saracie in care se gaseste o mare parte a populatiei astazi. La Tarlungeni am fost intr-o zi friguroasa, pe zapada.
Am intalnit copiii tremurand de frig, murdari care ne-au povestit cum stau intr-o singura camera 5,6,10 persoane si cum se incalzesc, cand au lemne, la o singura soba intreaga familie.
Problemele pe care le-am intalnit la Tarlungeni sunt atat de mari incat descurajeaza orice initiativa civica de intrajutorare. Nici in ceea ce priveste controlul stomatologic lucrurile nu au stat mai bine.
Copiii nu se spala pe dinti, nu au periute si au probleme grave inca de la varste mici. Ca o sinteza trista a starii de lucruri de la Tarlungeni, unul dintre copiii ne-a spus ca nu a avut niciodata o periuta de dinti, iar daca ar avea bani de una, i-ar da mai curand pe mancare.